CITATE
SI
MAXIME

CITATE SI MAXIME

Într-o moleculă de tăcere se poate cuibări un munte de singurătate.

Femeia frumoasă, dar fără minte, e ca un inel de aur înfipt în râtul unui porc.

Fiul este icoana Tatălui, iar Duhul icoana Fiului, prin care Hristos, locuind în om, dă acestuia asemănarea cu Dumnezeu.

Munca este brăţară de aur.

Am străbătut lumea întreagă fără a găsi vreun oraş sau vreo ţară în care să se vândă norocul la bazar.

Dacă vi se dă o cafea, nu căutaţi în ea bere.

Dacă natura nu este împotriva noastră, nu este nici de partea noastră.

Fiecare suferă cât simte şi mai ales cât înţelege.

Brânza este cadavrul laptelui.

Paul Valery despre brânză

Libertatea poate fi asigurată numai prin îngrădirea libertăţilor celorlaţi.

Aşa cum unele fete rămân fete-bătrâne din jena de-a nu se fi culcat cu nimeni până pe la 30 de ani, tot aşa multe neveste rămân fidele până la sfârşitul zilelor lor din jena de a-şi permite un prim pas alăturea cu drumul, după 40 de ani.

Oricâtă pasiune ar exista între un bărbat şi o femeie, judecata îşi situează la un moment dat partenerul numai pe verticală. Acest moment nu poate fi evitat. Nici pasiunea cea mai mare nu absolvă pe nimeni de această poziţie esenţial umană. Ceea ce îţi rămâne dintr-un om e ceea ce-l abstrage din animalitate: gândirea lui, cuvintele, gesturile. Orizontalitatea erotică este cel mai perisabil element al unei legături. Ai să vezi, într-o zi, că numai spiritualitatea rămâne dintr-o iubire.

În comportamentul tău faţă de cineva, nu-ţi lua argumentele din părerile altuia despre acel cineva.

Unei femei singure toată lumea-i aduce aminte că este disponibilă. Şi este. Fizic mereu.

Înfrânt se simte orice om când îşi vede mecanismul existenţial demontat şi azvârlit într-un vraf de piese, care, detaşate de complicatul lor ansamblu, devin nişte jalnice rotiţe, şuruburi şi piuliţe, pe care nu mai dai nici două parale.

Dragostea e asemeni febrei; nu le putem stăpâni pe nici una şi nici nu putem limita durata sau intensitatea.

Dragostea îi face pe oameni să se simtă egali.

Dragostea nu întreabă "Cât trebuie să fac?", ci "Ce trebuie să fac?".

În iubire, totul se schimbă, toate devin însemnate: dintr-un nimic se naşte un colos.

Creaţia întreagă nu ajunge la unire cu Dumnezeu, decât prin om.

Omul nu va putea ajunge niciodată la supremaţia spiritului pentru a depăşi decalajul dintre progresul ştiinţific şi cel spiritual, dacă va continua să rămână aplecat asupra lui însuşi, închis în imanenţa unei lumi care se vrea autonomă, ci numai în unire cu izvorul prim şi inepuizabil de viaţă, lumină şi iubire, Care este Dumnezeu.

Omul nu este mântuit de trupul său, ci în trupul său. Nu este mântuit de lumea materială, ci împreună cu ea. Pentru că omul este microcosmos şi mijlocitor al creaţiei, mântuirea sa presupune împăcarea şi transfigurarea întregii creaţii.

Lumea ni s-a dat pentru comunicare între noi, pentru a ne ajuta, prin ea, pe noi înşine.

Dacă nu pricepi ceea ce e sub tine, cum vei pricepe ceea ce e deasupra ta?

Nimic nu veţi şti vreodată precum ar trebui să ştiţi.

Cunoaşterea fără dragoste este vătămătoate.

Celor ce iubesc cu adevărat, viaţa întreagă li se pare o zi.

Pe morţi nu-i căutaţi în mormânt, ci în inima voastră.

Bunăstarea îţi aduce prieteni, nenorocirea îi încearcă.

Ferice de cel ce traieşte în sihăstrie şi care, departe de oamenii legaţi de pământul pe care-l calcă în picioarele lor, îşi înalţă sufletul către Dumnezeu.