CITATE
SI
MAXIME

CITATE SI MAXIME

Nu ştiu la ce echipă joacă Horia-Roman Patapievici.

Marian Vanghelie

Şi-ntr-un pom dacă mă puneţi, eu am puncte de vedere.

Marian Vanghelie

Hotărârea, dreptatea, exemplul şi sinceritatea alcătuiesc ceea ce noi numim caracter. El este temelia demnităţii personale.

La Rochefoucauld despre caracter

Hazardul este un farsor de geniu.

Albert Samain despre hazard

Angoasa, neliniştea, este o consecinţă a prăbuşirii societăţii închise. Ea se face simţită încă şi în zilele noastre, mai ales în perioadele de schimbare socială. Este angoasa creată de efortul pe care viaţa într-o societate deschisă şi parţial abstractă îl pretinde în permanenţă de la noi. Trebuie să suportăm această solicitare ca preţ ce trebuie plătit pentru fiecare spor de cunoaştere, de raţionalitate, de cooperare şi ajutorare reciprocă. Este preţul pe care trebuie să-l plătim pentru faptul de a fi oameni.

Platon a fost copilul unui timp care este încă şi al nostru.

Nu ne mai putem întoarce niciodată la pretinsa inocenţă şi frumuseţe a societăţii închise. Visatul paradis nu poate fi realizat pe pământ. Odată ce am început să ne bizuim pe raţiune şi să facem uz de facultăţile noastre critice, odată ce am simţit chemarea responsabilităţilor personale şi, împreună cu ea, responsabilitatea de a contribui la progresul cunoaşterii, nu ne mai putem întoarce la o stare de implicită supunere faţă de magia tribală. Pentru cei ce au gustat din pomul cunoaşterii, paradisul e pierdut.

Una din prejudecăţile lumii noastre este nevoia de a pune etichete, de a clasifica totul; oamenilor li se pare că au şi înţeles ceea ce au clasat. Dar nu mă pot opri să gândesc că pretutindeni există o pădure în care se pierde o linie ferată. Pentru că mereu există un orizont dincolo de care considerăm că e normal să ajungem. Şi o mlaştină unde ne trag amintirile. Eu am imaginat gări, peroane şi am trăit aşteptările. Acesta a fost, se pare, destinul meu.

Viaţa este ca o lumină, un fulger, un far, un curcubeu sau o biată pâlpâire care aleargă nebuneşte prin întunericul necunoscut al lumii spre o destinaţie nedefinită şi pe care moartea o urmează îndeaproape încercând să o stingă, aproape la tot pasul.

Când Fiul Tatălui a coborât pe pământ, a adus cu sine Dragostea. Dar cum oamenii înţeleg Dragostea numai ca suferinţă şi sacrificiu, au ajuns să-l crucifice. Dacă nu era aşa, nimeni n-ar fi crezut în Dragostea Lui, pentru că toţi erau obişnuiţi cu suferinţa zilnică a propriilor iubiri.

Oamenii mă urăsc pentru că nu sunt ca ei. Eu îi iubesc pentru că nu sunt ca mine.

Curajul nu este, pur şi simplu, una din virtuţi, ci forma pe care o ia fiecare virtute când e pusă la încercare.

C.S. Lewis despre curaj

Atâta vreme cât se luptă, omul este supus greşelii.

Frumuseţea este adevăr, adevărul este frumuseţe.

Nu contează cât de greu ţi se pare drumul care se aşterne în faţă, căci nu este decât un drum, iar drumurile ajung toate undeva.

Piedicile - fie le folosesc, fie le ocolesc.

Iubim doar o parte din fiinţa iubită. Adesea aceea care nici nu există.

Iubim cu mai multă putere pe cel căruia îi dăm, decât pe cel de la care primim.

Iubirea care se poate preschimba în ură a fost, de fapt, o ură care se ignora ca atare. Daca urâm ceea ce am iubit cândva, înseamnă că n-am iubit niciodată. Iubirea este o pasiune, o flacară, purtând în ea, indiferent de este durabilă sau nu, ca şi propria noastră condiţie umană, şi moarte, şi viaţă.

O fi bine în Rai, dar cele mai interesante persoane nu ajung acolo.

Aş vrea un roman care să fie în acelaşi timp la fel de adevărat şi la fel de îndepărtat de realitate, la fel de particular şi la fel de general totodată, la fel de uman şi de fictiv ca Athalie, ca Tartuffe sau ca Cinna. Romanul meu nu are subiect. Nu va avea un subiect... O felie de viaţă, spunea şcoala naturalistă. Dar această şcoală avea marele cusur de a tăia felia totdeauna în acelaşi sens; în sensul timpului, în lungime. De ce nu în lăţime? Sau în adâncime? În ce mă priveşte, aş vrea să nu tai deloc. Aş vrea să fac astfel încât în acest roman să intre totul. Nicio tăietură de foarfecă pentru a-i întrerupe substanţa aici mai degrabă decât dincolo.

Cel mai greu lucru pentru mine e să cred în propria realitate. Mereu sunt nedumerit de mine însumi şi nu înţeleg prea bine, când mă privesc acţionând, cum cel pe care-l văd acţionând este şi cel care priveşte, şi cel care se miră, şi se îndoieşte că ar putea fi actor şi spectator în acelaşi timp.

Întotdeauna facem să fie plătit foarte scump ceea ce îi datorăm celuilalt.

Înţelesul iubirii nu este acela de a sta spate în spate, ci de a sta faţă în faţă, fiecare păstrându-şi propria mobilitate; înseamnă, deci, asumarea riscului de a te îndepărta sau de a te pierde, de a te reduce sau de a te amplifica.

Magnoliile sunt pionierele primăverii. Când în pădure au început să apară timide, de sub frunzişul uscat, floricele plăpânde, magnoliile înfloresc cu o exuberanţă monumentală.

Eminescu doar a descoperit frumuseţea florii de tei, în tot miracolul auriu de mireasmă adormitoare. Teiul înfloreşte în proporţii cosmice, când florile primăverii şi-au scuturat petalele, florile anonime de tei se fac ştiute.

Nuferii albi, nuferii galbeni sunt stele în oglinda apelor şi au atâtea înţelesuri tainice. Printre trestii, legănate sub pletele sălciilor, în susurul uscat al stufului, în singurătatea imensă cu zvonuri de viaţă primară, de geneză miraculoasă.

Nimeni nu L-a văzut pe Iisus înviind, dar mulţi au fost cei care L-au văzut înviat. Faptul în sine al Învierii nu a avut martori. El s-a petrecut în intimitatea mormântului, fără ca vreun ochi omenesc să fi avut acces la singura minune pe care Domnul Şi-o anunţase în repetate rânduri, dar căreia nimeni nu-i dăduse crezare.

Pericolul primordial în viaţă este să-ţi iei prea multe măsuri de precauţie.

Democraţia înseamnă doi lupi şi un miel care votează meniul pe care îl vor servi la masă. Libertatea este un miel bine înarmat care contestă votul.