CITATE
SI
MAXIME

CITATE SI MAXIME

Nu întotdeauna voinţa Lui se potriveşte cu ceea ce suntem sau simţim; te asigur însă că există o raţiune în tot ce face El.

Mersul prin respiraţie e posibil. Sunt o clonă. Am picioarele din consoane, braţe de flori, gura şi ochii de vocale. Nici nu ştiu când mă întorc în mine, pentru că paşii sunt de aer şi uneori sunt nălucă (se poate suprima l! nu, nu se poate - de ce nu m-oi fi gândit până acum: e ceea ce lipsea ca să fiu eu - invizibilul).

Sufletul e o noţiune din care decurge esenţa şi risipirea. Orice însăilare de real cere o conştiinţă care s-o fi creat, care s-o distrugă. Împlinirea fiinţei, în conştiinţa omului, e, într-un fel, destinul arborelui - să-şi ridice braţele spre înalt, să creeze, să aibă urmaşi, să devină altceva prin moarte. De fapt, destinul stelei.

Când un om stă în apropierea cuiva, lucrul acesta îi va influenţa desigur şi caracterul. Cu cât mai mult se va vedea efectul în fiinţa noastră atunci când vom avea tangenţă cu Dumnezeu, adică vom fi expuşi celei mai puternice influenţe care poate exista.

Totdeauna cand altii, in loc sa-L intalneasca pe Cristos in mine, ma intalnesc pe mine, atunci au de a face cu moartea si nu cu viata.

Totusi, cea mai mare grozavie este omul in nebunia lui

Lumea se bazează pe ceea ce se poate înţelege, creştinii pe ceea ce omeneşte este de neînţeles.

In Biblie Dumnezeu ne reveleaza pe ruinele tuturor apogeelor posibilitatilor umane posibilitatea Sa.

Mulţumirea adusă lui Dumnezeu deschide calea unor binecuvântări şi mai mari.

Viata noastra are atata valoare, doar cata multumire este in ea. Dumnezeu trimite suspinul ca el sa devina multumire.

Prima lege a supravietuirii: sa nu gandesti; iar daca totusi nu te poti abtine, atunci obisnuieste-te sa taci; si daca ti-e imposibil sa taci, nu-ti mai ramane decat ultima sansa, sa spui invers decat ai gandit!

Fiecare suflet îşi poartă chipul care i se potriveşte. Dacă nu şi-l are de la început croit pe seama şi făptura lui, singur şi-l modelează, din lăuntru în afară, încetul cu încetul. Nu e linie, nu e trăsătură cât de neînsemnată în figura unui om care să nu corespundă unui anume gest sufletesc. Mai întâi gura e modelată de mişcările şi de căldura cugetării, de vorbele pe cari le spune, şi mai ales de cele pe cari nu le spune; apoi ochii, ochii cari, învăluind formele de afară cu privirea sufletului care se uită prin ei, capătă, cu vremea, caracterul, expresia fundamentală, coloarea privirii, a undei acesteia de viaţă, încărcată de dragoste sau de ură, de bunătate sau de răutate, de lumină sau de întuneric, după cuprinsul adâncului din care pleacă. Şi toată faţa, cu liniile şi cu mişcările ei, sfârşeşte astfel prin a fi opera firii noatre, a sentimentelor şi gândurilor noastre.

În dragoste şi război totul e permis.

cel mai greu e sa stii persoana iubita langa tine si sa nu o poti avea

Toamna? Sfârşitul agonic, zbuciumat şi melancolic al verii, la capătul căruia zace mareea de alb a iernii.

În dragoste nimic nu e mai frumos decat inchipuirea. De multe ori, de prea multe ori, realitatea e plină de fisuri.

O limbă străină e ca o pânză între tine şi cel căruia îi vorbeşti, ca o mănuşă care-ţi desparte mâna de mâna celuilalt.

În făpturi e-ntipărit nu doar trecutul, dar şi viitorul; în ochi, într-un zâmbet, într-o inflexiune a vocii.

Pentru a-ţi învinge duşmanul, întâi desfigurează-l şi pe urmă tratează-l ca pe un monstru.

Culmea vieţii: cu ultimele puteri, îmi voi aprinde lumina.

Culmea încrederii: am zile.

Răbdare: mai am de aşteptat restul clipelor.

O lumânare e viaţa: arde, minut cu minut, trecându-şi carnea şi sufletul ideii.

E nevoie să vezi uneori foarte jos. Să nu striveşti trupul ce se târăşte în ţărână. Poate e al tău, poate al cuiva foarte drag, părinte, prieten, copil... Alteori, priveşte sus de tot şi admiră-i. În restul timpului, rămâi umil.

Fiecare suflet e o carte deschisă, ascunsă intr-o pivniţă unde se prelinge doar o frântura de lumină.

Nu îmi privi chipul pătat cu secundarul timpului, priveşte-mi eternitatea ce mi se scurge tainic din fiecare por.

Oportunismul si lasitatea ucid avanturile.

Viaţa este spaţiul dintre uşa pe care o deschizi şi uşa pe care, după moarte, o închizi.

Întotdeauna paradisul mi s-a părut o rătăcire teribilă ca şi infernul...

Ţine minte, fericirea nu depinde de ceea ce eşti sau de ceea ce deţii, ci doar de ceea ce gândeşti.