CITATE
SI
MAXIME

CITATE SI MAXIME

Sărăcia sau bogăţia nu pot învinge dragostea, dar dragostea poate învinge şi sărăcia, şi bogăţia.

Unde există o dragoste mare, există întotdeauna şi miracole.

Iubirea poate că ne face orbi în faţa defectelor, însă ura ne face orbi în faţa virtuţilor.

Când încercăm să atingem stelele, s-ar putea să nu culegem vreuna, dar cu siguranţă nu ne întoarcem nici cu noroi în mâini.

Ca să faci fericit pe cineva, umple-i mâinile cu ceva de lucru, inima cu afecţiune, mintea cu un scop, amintirea cu cunoaştere folositoare, viitorul cu speranţă, şi stomacul cu mâncare.

Aţi văzut vreodată un cal nefericit sau vreo pasăre deprimată? Unul din motivele pentru care păsările şi caii nu sunt nefericiţi este faptul că ei nu încearcă să impresioneze alte păsări sau alţi cai.

A fi fericit acasă la tine este ultimul rezultat al tuturor ambiţiilor.

A iubi înseamnă a suferi, dar cum tot mai mulţi fug de suferinţă, tot mai puţini ştiu să iubească.

Este pe atât de uşor să visezi o carte, pe cât este de greu să o scrii. Cărţile cu subiecte pe de-a-ntregul ficţiune, care deci nu se leagă în niciun chip de realitate, pier înainte de a se naşte; în timp ce acelea care se sprijină pe fapte observate, auzite, luate din viaţa reală, obţin onorurile longevităţii.

Balzac avea tendinţa să considere pe fiecare om ca mânat de o unică pasiune. Un om este o pasiune slujită de inteligenţă şi de organe; şi se loveşte de împrejurările vieţii, nimic altceva. Unul din aceşti oameni este Moş Goriot.

Nu sunt sigur decât de curajul meu de leu şi de munca mea de neînvins.

Nu mă mai întrebaţi de ce iubesc provincia Touraine; nu o iubesc nici cum îţi iubeşti leagănul copilăriei, nici cum iubeşti o oază în deşert; o iubesc aşa cum un artist iubeşte arta. Fără Touraine poate că n-aş mai trăi.

Când nu are de la cine culege căldura, prietenia, speranţa, omul rătăceşte a uitare, dar nu uită, a tăcere, caută pietrele şi scrie cu ele drumuri şi arbori, şi oameni pentru fiecare întâmplare.

Omul e, uneori, imaginea umbrei sale.

Înainte de a bate cu pumnul în masă uită-te dacă e vreun cui scos.

Poetul - steaua ce se aproprie de moarte... şi tocmai această ireversibilă viitoare cufundare în neant îi deschide ochii către miresmele universului, în ultima clipă găseşte taine ce pot fi revelate în metafore.

Poetul - clapa de pian ce a ruginit de-atâta melodie şoptită şi ascultată doar de spirite ascunse ale universului.

Poetul - raza ce sângerează prea multă lumină, dar nu îndeajuns de puternicâ să descoasă scorburile sufletelor rătăcite.

Şi dacă noaptea este o imensă pătură întunecată de atâta tristeţe? O pătură ce ne acoperă visele în tăcere, o pătură roasă de timp, prin găurile căreia se zăresc licăriri de stele, dincolo de care se ascunde o imensă lumină?

Ai alergat în trecut, iar acolo te-ai împiedicat de sămânţa tăcută a prezentului. A trebuit să o vezi încă o dată pentru a înţelege foşnetul frunzelor de azi.

Umbra este învingerea luminii de către întuneric, iar raza este învingerea întunericului de către lumină. Umbra şi raza - doi soli născuţi din două forţe opuse - atunci când se împletesc formează în ochii noştri sublimul.

Cu strălucirea minţii sale acoperă inteligent şi subtil obscuritatea sufletului său.

Fără perspectivă spirituală, viaţa umană se reduce repede la matematică: număr de indivizi robotizaţi şi cantităţi de produse finite pentru scopuri bine definite, dar într-o lume închisă în sine, autosuficientă.

Filozofia începe de la o anumită mistificare a înţelegerii, după cum frumuseţea începe de la o anumită mistificare a realităţii.

Se găseşte totdeauna cineva care în mijlocul unei tăceri generale să rostească cu voce tare o prostie. E atracţia abisului în conversaţii.

Cea mai importantă şi mai înţeleaptă parte a Limbajului pe care îl vorbea lumea era aceea care făcea ca toţi pământenii să-şi înţeleagă inimile.

Iubirea care durează cel mai mult este iubirea care nu este niciodată împărtăşită.

Ateismul este nedemonstrabil, deci neinteresant.

Viaţa e o curvă cu moravuri lăsate deoparte.

Arthur Rimbaud despre viaţă

Ceea ce nu se bazează pe adevăr, nu poate dura. Toată istoria noastră oferă un spectacol unic: noi am păstrat intacte trăsăturile rasei latine. Acelaşi lucru se întâmplă şi în graiul nostru, care este unul şi acelaşi din Maramureşul azi cedat Ungariei şi până în Timoc. Nimeni nu a izbutit să ne clintească din loc timp de 2000 de ani, nimeni nu va reuşi să ne clintească nici peste un milion de ani... Noi ne-am aşezat primii pe aceste locuri şi vom pleca cei din urmă.